Despre viata si multe cele...

Ce faci cand te transformi dintr-o persoana fericita intr-o persoana deprimata si indiferenta? Eu am cateva principii majore in viata, iar unul dintre ele este sa fac sa fie bine pentru mine si implicit sa fie bine si pentru altii. Dimineata cand ma trezesc imi spun mie ca “Sunt din ce in ce mai bine; Ma simt grozav; Astazi o sa fie o zi minunata!”. Functioneaza in 80% din cazuri. Plec foarte motivata la job, ajunsa acolo zic glume, rad, povestesc lucruri amuzante si incerc sa pun un zambet pe fata tuturor si sa gasesc un lucru care ii poate motiva pe colegii mei (imi sunt foarte dragi pentru ca petrec mult timp cu ei si se spune ca esti media a 5 persoane cu care iti petreci timpul si fac tot ce tine de mine sa ma inconjor de oameni pozitivi).   Am si cateva reguli pe care le urmez, cum ar fi: -         80% din timp mananc corect si restul de 20% imi permit sa gresesc; -         Citesc 10 pagini dintr-o carte pe zi; -         Petrec timp cu familia mea; -         Im

*Business Trip = BT = delegatie = departe de casa 😕 Salutare de la mare (sau nu chiar 🙈 ). A trecut o vesnicie de cand nu am mai postat pe blog. Nici nu stiu daca are sens sa incep cu scuze dinalea gen: nu am avut timp, nu am avut inspiratie, etc....cand defapt nu am avut chef, dar acuma am revenit! Nu multi stiti despre mine, dar lucrez intr-o multinationala unde sunt multi-tasking (sau cel putin asta imi place sa cred despre mine). Unii ar spune ca sunt o corporaTrista, dar eu sunt doar o simpla corporatista cu o atitudine pozitiva si aer de “antreprenor” 😂. Sa revenim la subiect. Ce inseamna BT intr-un oras de 67.230 locuitori:  Job de la 08:00-17:00 cu 3 pauze 😕 (cam putine dupa parerea mea); Fuga la hotel, apoi si mai fuga in oras pentru ca la 19:00 aici se inchide totului tot; Shopping, ca doar de aia avem diurna 😂 ; Frig, ploaie, intuneric, dar macar in camera e cald (asta daca doamna de la curatenie nu iti lasa geamul deschis larg peste z

Traim intr-o lume a vitezei, toata lumea e pe fuga sa faca cat mai multe lucruri si apoi sa le posteze pe social media. Marea majoritate dintre   noi cred ca suntem bipolari. Adica avem o viata reala (nu prea ii dam importanta) si una sociala (care e cea mai tare si de invidiat). Prin anul 2005 am primit primul meu calculator si era din acela mareee cu unitate si monitor. Aveam acces foarte putin timp pe el. Bine nici nu prea aveam ce face atunci ca in afara de “suppaplex + mario” si yahoo messenger nu aveam prea multe optiuni. Durere mare cand “pica netu” pentru ca eram pe sub birou sa scot cablu de internet (ce sa vorbim de wireless), sunam la RDS si ma dadeam mama (ca pe ea era contractul), ma plangeam ca nu imi merge internetul si ca e foarte important sa fiu “conectata”. Pe atunci ai mei parinti habar nu aveau cum sa porneasca calculatorul si ma puneau pe mine si pe sora mea sa le explicam in caz ca o sa aibe vreodata nevoie. Refuzul nostru a fost vehement, pentru ca nu ne

Am revenit cu postarea despre mini vacanta in Barcelona (dupa cum am promis ☺ ). Daca ai citit postarea mea despre concediul de vara, iti vei aduce aminte ca am petrecut 8 zile in Lloret de Mar si am plecat de acolo cu busul (soferul nostru Alex ne-a abandonat) si a trebuit sa gasim alta varianta. Buuun!!! Am ajuns in Barcelona (tika- taka ar spune multi dintre noi cand aud numele acestui oras). Bus-ul ne-a lasat chiar langa o statie de taxi, unde bineinteles nu era nicio masina ☹ . Asa ca am facut ce face orice turist: mi-am scos telefonul si am intrat in Apple Store sa caut o aplicatie pentru taxi. Am gasit rapid una, mi-am facut cont si am comandat un taxi de 7 persoane pentru ca aveam bagaje si pentru ca nu suntem nici noi niste “manechini”. Aplicatia a functionat la fel ca si "Uber" si a fost super ok doar ca la finalul cursei, soferul a apasat pe nu stiu ce taste magice si s-a dublat pretul!? Explicatia lui a fost ca este taxa pe bagaje....si cum nu am avut ce sa f

Da, da! Ai citit bine masuratorile. Nu am gresit...defapt este o greseala intentionata. As vrea sa iti povestesc putin despre cum am ajuns de la 60kg la 90kg si inapoi la 60kg. Bineinteles in decurs de 8 ani. Sa incepem cum trebuie, adica cu inceputul. Pe parcursul celor 4 ani de liceu am practicat sport. Intr-un fel de performanta, dar la un nivel mediu. Am jucat handbal si am practicat atletismul. Programul meu era destul de aglomerat. Ora de trezire era 06:45, mergeam la scoala pana pe la 13:00 - 14:00 si apoi la antrenamente. La scoala aveam cunoscutul sandwich facut de mama cu o seara inainte ( avea si ea alte treburi de dimineata de facut), doar ca la scoala mai mancam si alte chestii de la "chioscul din curtea scolii". Cand ajungeam acasa aveam mancare gatita de mama. De cele mai multe ori mancam tot din farfurie pentru ca mi-a zis mama ca o sa am un sot urat daca nu manac tot din farfurie. Cumva undeva nu credeam chestia asta, dar daca totusi exista 1% sa ma trezes

Grupul MMTCG - Mamici mai tari ca Google   A stazi as vrea sa povestesc putin despre cum am ajuns eu intamplator intr-un grup de mamici, desi nu sunt mamica (inca). In primul rand se spune ca nimic nu e intamplator si tare ma bucur ca am ajuns in grup, iar in al doilea rand nu “intr-un grup” ci in CEL MAI TARE GRUP. Intro putin despre mine: Am terminat facultatea de Finante Banci din Arad si dupa ce am lucrat aproximativ 1 an si   jumatate in domeniul bancar, iubitul meu (actualul sot) a primit o promovare in Timisoara in domeniul vanzarilor. Pentru ca eu eram al lui + 1 (ca la invitatiile de nunta)…ce era oare sa faca cu mine? Asa ca el s-a mutat in Timisoara si apoi dupa un scurt timp am ajuns si eu si am inceput activitatea in vanzari (habar nu aveam cu ce se mananca treaba asta, dar am zis “ce poate sa fie atat de greu?”). Dupa ce am ajuns sa fac niste vanzari, o mamica (clienta de a mea) mi-s spus ca a incercat sa ma “tag-uie” pe un grup de mamici si nu a reusit. M